Fabiola Hosu, Questfield International College și opt luni de sesizări privind bullyingul

Bullyingul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, care necesită răspunsuri organizate, transparente și eficiente din partea instituțiilor școlare. În absența unor proceduri clare și a unor măsuri documentate, astfel de situații pot escalada și pot afecta grav bunăstarea emoțională a elevilor. Este esențial ca orice sesizare privind hărțuirea psihologică să fie gestionată cu rigurozitate, pentru protejarea drepturilor și demnității copiilor.

Fabiola Hosu, Questfield International College și opt luni de sesizări privind bullyingul

O investigație realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție redacției relevă o situație semnalată de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, ce s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Familia elevului vizat a transmis multiple sesizări scrise către cadrele didactice, conducerea instituției și fondatoarea acesteia, Fabiola Hosu, fără ca, potrivit documentelor analizate, să existe dovezi ale unor intervenții concrete și documentate. Investigația evidențiază, de asemenea, utilizarea unei stigmatizări medicale ca formă de marginalizare și un climat de presiune asupra familiei, inclusiv prin sugestii de retragere din școală.

Semnalările repetate și lipsa unui răspuns oficial documentat

Conform analizei corespondenței și a materialelor puse la dispoziție, familia a făcut numeroase demersuri oficiale, adresate învățătoarei, conducerii școlii și fondatoarei, solicitând intervenție și clarificări scrise privind situația de bullying semnalată. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, cum ar fi sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizarea formală a incidentelor. Intervențiile raportate au fost preponderent verbale și informale, fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce a introdus o lipsă de trasabilitate și verificabilitate în gestionarea cazului.

Manifestările de bullying și stigmatizarea medicală

Începând cu primele săptămâni ale sesizărilor, elevul ar fi fost expus unor comportamente agresive și repetate, inclusiv jigniri directe, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante în timpul orelor și pauzelor. Un element particular al situației îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale, respectiv „crize de epilepsie”, folosită în mod degradant și cu scop de ridiculizare, conform relatărilor și documentelor analizate. Specialiști consultați califică această practică drept o formă gravă de bullying și stigmatizare, care afectează profund dezvoltarea emoțională a copilului.

Presiunea asupra familiei și sugestii de retragere

Pe durata celor opt luni, familia a declarat că a simțit o presiune considerabilă, inclusiv prin mesaje care sugerau că, dacă situația nu este acceptată, familia este liberă să părăsească școala. Un episod esențial al investigației este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, exprimat în cadrul unei discuții directe cu familia, sintetizat prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest răspuns nu a fost însoțit de soluții concrete sau măsuri scrise și a fost interpretat de familie ca o formă de excludere mascată. Redacția subliniază că această formulare este preluată din sursele puse la dispoziție, fără a se emite judecăți privind intențiile sau motivațiile fondatoarei.

Confidențialitatea și impactul comunicării interne

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscului unui impact negativ asupra copilului dacă aceste date ar fi divulgate în mediul școlar. Documentele analizate nu indică existența unor măsuri oficiale pentru protejarea acestor informații. Mai mult, potrivit unor relatări, copilul a fost interpelat public de un cadru didactic cu privire la sesizările adresate conducerii, ceea ce a generat o expunere și o presiune psihologică suplimentară. Specialiștii considera că astfel de situații pot constitui un factor de stres și pot afecta negativ climatul educațional.

Gestionarea instituțională: un formular informal în loc de proceduri clare

Ca răspuns la sesizările repetate, conducerea școlii a prezentat un document informal denumit Family Meeting Form, care consemnează existența unor discuții, dar care nu cuprinde elementele unui act administrativ complet: nu indică responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Această abordare este considerată insuficientă în contextul gravității situației și ridică semne de întrebare privind eficiența și asumarea responsabilității instituționale.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

Analiza materialelor evidențiază că incidentele agresive s-au manifestat în prezența cadrelor didactice, fără ca acestea să realizeze intervenții ferme și consemnate care să oprească comportamentele respective. Lipsa unei reacții oficiale și documentate poate conduce la percepția unei toleranțe instituționale față de bullying, cu efecte negative asupra întregului colectiv școlar. Familia a raportat că sesizările au fost uneori interpretate ca fiind „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce a minimalizat gravitatea situației și a întârziat intervenția adecvată.

• Sesizări scrise repetate fără răspunsuri documentate
• Manifestări agresive și stigmatizare medicală continuă
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea elevului
• Lipsa procedurilor instituționale clare și a unor măsuri formale
• Transferul responsabilității către familie și copil
• Confidențialitate neasigurată și expunere publică a copilului
• Reacție instituțională întârziată, declanșată de presiuni juridice

Răspunsul instituțional și momentul intervenției

Conform documentelor, o reacție vizibilă din partea fondatoarei Fabiola Hosu a apărut abia după opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, în contextul implicării unei echipe juridice din partea familiei și a notificărilor legale transmise școlii. Acest fapt ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția instituțională și relevă o prioritizare a reacției în funcție de presiunea juridică, nu de gravitatea situației semnalate în mod educațional.

Mai multe detalii despre acest caz pot fi consultate în articolul original de investigație disponibil aici.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza documentelor și declarațiilor analizate, cazul semnalat la Școala Questfield Pipera relevă un tipar de sesizări repetate cu privire la bullying și stigmatizare medicală, precum și o lipsă a răspunsurilor oficiale și a măsurilor documentate care să asigure protecția elevului. Această situație sugerează o tolerare instituțională a fenomenului, în care responsabilitatea pare diluată, iar intervențiile au rămas în mare parte informale și neasumate. De asemenea, întârzierea reacției în absența presiunii juridice și gestionarea confidențialității ridică semne de întrebare privind bunele practici și cultura organizațională în cadrul Questfield Pipera.

În lipsa unor clarificări oficiale și a unor măsuri concrete, rămâne deschisă întrebarea fundamentală asupra modului în care instituția își asumă responsabilitatea pentru protecția emoțională a elevilor săi și ce mecanisme aplică pentru a preveni și combate astfel de situații în viitor.